Anul 2018 are o mare însemnătate pentru poporul român, fiind anul în care neamul acestei țări sărbătorește Centenarul României Mari, când la 1 decembrie 1918, toate provinciile românești s-au unit, făurind statul național unitar român.
Iată că, în acest an de sărbătoare națională, Muzeul ,,Valer Literat” din Cetatea Făgăraşului primește un dar neprețuit. Arhitectul Gheorghe Leahu donează o parte din lucrările sale, 33 de tablouri ce cuprind cele mai importante clădiri și locuri din Făgăraș, dar și din Brașov, Sibiu, Sighișoara și Alba Iulia.
Nimic nu este întâmplător în viață, nici chiar anul în care donația a fost făcută, întrucât Gheorghe Leahu este nepotul marelui om de stat Pantelimon Halippa, cel care a contribuit la unirea Basarabiei cu România și mai apoi cu Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș în 1918.
Cu toate că Gheorghe Leahu s-a născut în capitala Basarabiei, Chișinău-România, astăzi Republica Moldova, Făgărașul rămâne orașul sufletului său, locul în care s-a format ca tânăr intelectual și în care a frecventat și absolvit Liceul „Radu Negru” , acum devenit colegiu național.
Atât de mult a iubit și iubește acest loc al adolescenței sale încât, în ziua aniversării a peste opt decenii de viață, mai exact a celor 86 de ani împliniți, și-a dorit să își petreacă ziua aici, în Făgăraș și să marcheze această zi prin actul său: „Am făcut această donație la Făgăraș pentru că sufletul meu, în timpul tinereții, a fost legat de Făgăraș. Nu am găsit un alt gând mai frumos decât să donez muzeului pe care-l urmăream când veneam de la liceu acasă. De câte ori mergeam la liceu, treceam pe promenadă în jurul cetății și pe drumul acesta mi-am parcurs anii de învățământ”.
Alături de actul inedit făcut pentru muzeu, Gheorghe Leahu a încântat persoanele venite la vernisaj prin prezența sa, prin învățăturile oferite și prin poveștile împărtășite. Și-a dezvăluit astfel viata, una de poveste, o viată printre case și culori, schițe și calcule. A povestit despre pasiunea sa pentru desen, un talent cu care recunoaște că s-a născut, reușind, după ce s-a pregătit în cadrul liceului, să intre pe primul loc la Facultatea de Arhitectură, primul dintre toți cei peste 300 de candidați ai acelui an. O spune cu mândrie, cu melancolie în glas și cu o dorință de a le mulțumi dascălilor săi pentru modul în care l-au format. Susține cu tărie și recunoștință că „toți colegii mei au dat examene la toate facultățile din România. Unde au vrut să meargă, acolo au intrat, așa de bine au fost pregătiți”.
Vede acest dar oferit chiar de ziua lui ca un omagiu adus orașului în care a crescut, în care a învățat și care i-a oferit posibilitatea să ajungă ceea ce visa. Valoarea și importanța acestor lucrări oferite muzeului este cu atât mai mare, cu cât aflăm că arhitectul Gheorghe Leahu a lucrat în cel mai mare institut de proiectare din România, Proiect București, dar și că a proiectat magazinul Unirea din București, un magazin cum însuși afirmă „foarte mare, având 46.000 metri pătrați”.
A fost o perioadă ce îi stârnește amintiri, o perioadă cu peripeții : „Planșele erau cam de doi metri jumătate înălțime și vreo patru metri lungime, planșe de subsol, parter, etaj unu, etaj doi, secțiuni și fațade. Le-am înșirat pe panouri la Comitetul Central și a venit tovarășul Ceaușescu. Eu am încercat să mă concentrez și în foarte puține cuvinte am explicat despre ce e vorba. Avea trei clase primare Ceaușescu, s-a uitat ca mâța în calendar, nu făcea deloc nici un fel de relație intelectuală între ce înseamnă o planșă și ce reprezintă ea și atunci i-am arătat o machetă. […] În 1965, după ce eu am aprobat cu tovarășul Ceaușescu proiectul magazinului, s-a dat indicația de către Comitetul Central al Partidului Comunist, ca absolut toate proiectele care i se vor prezenta lui Ceaușescu să nu se mai prezinte cu planșe, ci numai cu machete. Atâtea machete s-au făcut că, în 1989, șefii de instituții – printre care eram și eu – ne-am adunat să facem o socoteală cam câte machete am făcut noi între 1965 și 1989 și ne-am îngrozit. Suprafața totală a machetelor pe care le-am făcut cu migală, cu microscopul, era acoperirea de două ori a Stadionului Național cu tot cu tribune”. De acest fapt, dar și de multe alte întâmplări din timpul vieții sale ca arhitect își aduce aminte Gheorghe Leahu.
Își iubește meseria, o consideră splendidă, fapt reliefat și din tablourile care astăzi împodobesc pereții Cetății. Sunt niște tablouri încântătoare, în acuarelă care conturează unele dintre cele mai frumoase, interesante și importante monumente, ansambluri și centre ale unor orașe din Transilvania, învecinate cu Făgărașul. Mai precis, imagini din Făgăraș, Brașov, Sighișoara, Sibiu, și Alba Iulia. Este un lucru inedit pentru făgăraseni, dar nu numai, de a avea ocazia să admire o parte din lucrările arhitectului, putând prin intermediul acestora să vizitezi în doar câteva minute atât de multe locuri sau doar să îți reamintești înfățișarea lor. Visând, te poți trezi pe undeva pe lângă Casa Sfatului în Brașov, sau chiar pe lângă Mănăstirea Râmeț, în Alba Iulia, ori să te plimbi pe străzile Sighișoarei sau ale Sibiului.
Gheorghe Leahu oferă o adevărată lecție de cultură, fiind un model pentru acest popor și nu numai, dar și o lecție de istorie, care poate fi învăța ascultându-l sau privindu-i lucrările. Te face să îți dorești să ai măcar o fărâmă din viața lui, din peripeții sale, să visezi cu ochii deschiși și să te întorci la origini, să îți întorci capul măcar pentru o secundă la trecut, spre istorie. Nu în ultimul rând, oferă o lecție de spirit civic, prin zecile de minute rupte din viața sa pentru a da tinerilor aflați la vernisaj adevărate pilde și prin cadoul oferit cu sufletul, chiar de ziua sa, către muzeul din cadrul Cetății Făgărașului, deschizând astfel o poartă spre donații viitoare.
