Era 26 martie, începuseră să apară primele informații despre războiul ce se pornea la granițele României. Drama oamenilor forțați să își ia lumea în cap, pentru a scăpa de teroare, bombe și moarte, a tulburat liniștea tuturor… Puteam, sau putem fi oricând noi, în locul lor. Bogați sau săraci, tineri sau bătrâni, deopotrivă. O lume întreagă se cutremura din temelii.
În Mândra, Țara Făgărașului, câțiva copii s-au adunat, ca de obicei, la Muzeul de Pânze și Povești, să se joace. Unul dintre băieței le-a propus celorlalți să se joace de-a războiul. Și-au construit avioane de hârtie și o armată de soldăței din pietre. Au făcut o graniță și tranșee. Când a venit vremea să se împartă în două tabere, niciunul nu a vrut să fie de partea cealaltă a baricadei. Au chemat un adult. Care s-a dovedit a fi invincibil în jocul lor „de-a războiul”. Până când una dintre fetițe a strigat cât o țineau puterile: putem să aducem desenele cu Făt Frumos și Calul Năzdrăvan și să atacăm cu super puterile lor? Atunci adultul, topit de dragul lor, s-a predat și au început să povestească despre formele răului, despre copiii care își luau lumea în cap, fugind de bombe, despre puteri magice și forța binelui… Stăteau în curte, la soare, strânși unii în alții, pe scăunele mici de lemn, moștenite de la străbunicii lor. Unii dintre ei plecaseră cândva să lupte cu rușii și nu se mai întorseseră niciodată. Au rămas în pământul de la Cotul Donului…
Acolo, în lumina amorțită a unei după amiezi din primăvara lui 2022, o mână de copii dinȚara Făgărașului au hotărît să „contraatace” cu fișe de colorat cu personaje-eroi din poveștile românești. Traduse în limba copiilor ucraineni care se refugiau în România. Așa s-au gândit ei: că micuților sigur le va plăcea să se refugieze în oaze pline de culoare, alături de personaje cu puteri magice… Și, când va fi pace, au mai hotărât să îi invite pe copiii ucraineni pe la noi, să povestească despre eroii lor cu puteri supranaturale
Binele Învinge – nu doar în basme. Kit de colorat bilingv (RO & UKR)
Copiii au predat ștafeta adulților, care s-au mobilizat și au pregătit, printr-un efort colectiv și voluntar, 𝗕𝗜𝗡𝗘𝗟𝗘 Î𝗡𝗩𝗜𝗡𝗚𝗘 – 𝗻𝘂 𝗱𝗼𝗮𝗿 î𝗻 𝗯𝗮𝘀𝗺𝗲, un kit de colorat bilingv (română & ucraineană). La acea oră, kitul era una dintre primele resurse pentru copii, în limba ucraineană, din România și le făcea cunoștință, tuturor, cu crâmpeie din cultura românească. Kitul cuprinde fișe de colorat cu 10 personaje-eroi din poveștile noastre, ale căror descrieri sunt traduse și în limba ucraineană, o cutie cu 12 creioane colorate și o ascuțitoare, totul într-un plic personalizat, vesel și prietenos.
Un story teller a rezumat descrierile personajelor, împreună cu copiii, un psihoterapeut le-a analizat și le-a dat undă verde: “sunt aducătoare de speranță și bucurie”, artistul vizual Ada Mureșan a pus cap la cap graficile personajelor alese de copii: Făt-Frumos, Cosânzeana, Calul Năzdrăvan, Zâna Zânelor, Pasărea Măiastră, Împăratul Verde, Regina Albinelor, Fata Moșului, Zmeul Zmeilor și Îngerașul Păzitor din rugăciunile copilăriei noastre. Apoi s-a dat sfoară-n țară după un traducător care să ajute cu descrierea personajelor în limba celor ce își găseau refugiu pe meleagurile noastre. Acest moment a fost, probabil, cea mai mare aventură: foarte puțini traducători din română în ucraineană și toți deja angrenați în acțiuni care necesitau reacții urgente la criza umanitară, generată de război. Se găsește o soluție salvatoare: se traduc textele în limba engleză și începe căutarea internațională. Zeci de oameni din Europa, America, Australia sau Asia se implică. Se căuta translator din engleză în ucraineană.
Între timp, Mariya Klym trimite un mesaj scurt „Sunt ucrainiancă stabilită de 7 ani în Făgăraș, vreau să vă ajut!” Mariya nu a mai făcut asta, nu e traducător profesionist. A tradus scriind, de mână, peste noapte, ca și când i-ar spune poveștile personajelor din basmele românești, fetiței ei de 7 ani. În paralel, în mai puțin de 24 de ore, sosesc traduceri de la ucraineanul-canadian Constantine Malynin, care a și plecat spre România, voluntar, să dea o mână de ajutor la graniță. Apoi o altă traducere semnată de Olga Urina Arroyo, un specialist uncrainean care lucrează cu organizații internaționale de mai bine de 14 ani și este un voluntar activ în proiecte de educație. A activat în Ucraina, Rusia, Anglia și acum lucrează în Brazilia, ca șef al departementul de educație online pentru British School of Creative Arts and Technology… Imediat după aceea vine traducerea Berlizzo Translations, din Chișinău și încă o traducere de pe un grup internațíonal de suport Ucraina, pe care lucrează Alin Prunean, împreună cu colegii lui. Au fost făcute kituri cu toate variantele de traduceri. Din respect pentru munca tuturor.
Războaiele scot ce e mai rău din oameni, dar și ce e mai bun și mai frumos.
Primele printuri care ies din tipar, la Făgăraș, sunt cele cu traducerea Mariyei. La Muzeul de Pânze și Povești copiii se mobilizează și pregătesc kiturile: fișe, creioane colorate, ascuțitori, plicuri personalizate vesel. Mariya le povestește despre familia ei, părinții și sora, care locuiesc la Vijnița, în Ucraina, aproape de graniță. O localitate care nu se afla „în bătaia puștii” și unde se refugiaseră foarte mulți ucraineni, care nu se îndurau să își părăsescă încă țara, sperând că tot acest coșmar se va termina cât mai curând. Orășelul număra, brusc, mai mulți refugiați decât localnici. Sora Mariyei, Tanyusha Soloviova, face parte din grupul de voluntari localnici care gătesc, din resurse proprii și donațiile celorlalți membrii ai comunității, pentru refugiați. Mariya le arată copiilor fotografii cu voluntarii din Vijnița.
Între timp, băieții mai mari din sat, cei de 13-14 ani, își declară intenția de a pleca la război, să se înroleze. Adulții din comunitate le propun, pentru început și pentru antrenament, un alt front, un front de sprijin, un front al binelui, în ale cărui tranșee erau majoritatea românilor cu suflet mare. Veneau cereri de sute de kituri de la foarte multe centre de refugiați din toată țara, unde era nevoie de materiale pentru copii, așa că băieții se înrolează în această misiune. Au pregătit o mulțime de kituri de colorat și au povestit despre război, împreună cu psihoterapeutul Mihaela Bâlbă. Știți ce a fost cel mai impresionant? Momentul în care au primit câte o ciocolată, ca răsplată pentru efortul lor, iar majoritatea dintre aceștia au vrut să o pună în plic, pentru copiii din Ucraina. În condițiile în care mulți dintre ei fac parte, la rândul lor, din categoria vulnerabilă, din familii defavorizate și primesc foarte rar câte o ciocolată întreagă, doar pentru ei…
Copiii au mare nevoie de povești. Poveștile sunt ultima frontieră simbol a acestor vremuri!
Peste 10 mii de fișe și creioane colorate pornesc spre toate colțurile țării. Mariya, împreună cu alți adulți, voluntari, din Țara Făgărașului, merg cu kiturile în centrele care găzduiesc copii ucraineni. La Centrul Orizontul Speranței din Săvăstreni s-au refugiat, din calea războiului, mai multe familii. Kathya și Viktor Tomashek, balerini la Opera Națională din Odesa și-au găsit liniștea în Țara Făgărașului, împreună cu fiul lor. Imediat ce au ajuns și-au trimis CV-urile la operele și teatrele din România și străinătate. Viktor a fost deja solicitat la Opera din Paris, pentru un contract punctual. Kathya a rămas în centrul din Țara Făgărașului, unde se simte în siguranță. Băiețelul lor îl alege pe Făt Frumos din fișele de colorat și îl îmbracă într-o cămașă cu elemente tradiționale ucrainenene, care ne amintește de mixul de culturi tradiționale de la granița dintre România și Ucraina… O mamă, medic pediatru, și fetița ei colorează Pasărea Măiastră. În sufrageria centrului coboară și o familie de 7 persoane: un cuplu de tineri care a avut o școală particulară de limba engleză la Kiev și un ONG local și care au fost nevoiți să fugă când au început bombardamentele, împreună cu cei trei copii, dintre care cel mai mic de 10 luni, și bunicii. Unul dintre copiii lor colorează Îngerașul Păzitor. Mama povestește în limba engleză: „locuiam aproape de aeroport. Aveam un grup online cu vecinii. Într-o dimineață, pe la 5, a sosit primul mesaj pe grup: „A început!“. Am lăsat totul în urmă și am plecat cu toții” Petry și Kyle Groza, cei care se ocupă de centru, au venit să întâmpine o femeie care era pe drum spre un loc de refugiu, de mai multe zile, împreună cu fetița ei de 4 ani. Le-a adus cineva cu mașina, pe seară. Fetița e frumoasă ca un înger. Are în brațe o jucărie de pluș, primită la graniță. E speriată și se ascunde după mama ei, o femeie care, cu ultimele puteri, le povestește tuturor cum a făcut în 5 zile un drum care se poate face, în mod normal, în 8-10 ore. Copiii din centru îi aduc fetiței o fișă cu Cosânzeana și câteva creioane colorate. Într-un colț, o bunică se roagă, iar un tânăr scrie email-uri… A luat două creioane colorate de pe masa copiilor și desenează, pe un document, steagul Ucrainei.
Epilog
Mii de Cai Năzdrăvani, Feți-Frumoși, Păsări Măiastre, Zâne sau Îngerași Păzitori continuă să aibă grijă de visele și speranțele copiilor ucraineni, la vreme de bejanie. Aceștia își vor reaminti, mereu, de magia poveștilor românești, de faptul că binele învinge, nu doar în basme și de oamenii care au deschis larg porțile Cetății lor, i-au primit înăuntru și au avut grijă de ei, ca de unii de-ai lor!
