Câteva persoane mobilizează o comunitate pentru acel viitor frumos al nostru, al tuturor. Îl putem vedea prin ochii copiilor, în conexiunea cu natura sau în actualizarea la secolul tehnologiei, al informației; oricare ar fi perspectiva, este și viitorul tău.
Oameni pasionați aduc zilnic speranță, viziune și dezvoltare în comunitate. Fiecare schimbare are câteva nume în spate, poate le știi sau nu. Important este că ei te știu pe tine. Îți cunosc nevoile, cetățene, fricile, indignările, și fac pentru tine, tot ceea ce îți este prea comod să faci tu.
Acum, vine rândul tău.
Pentru a scrie acest articol am discutat cu trei persoane-inspirație care inițial mi-au vorbit despre binele pe care îl creează, povești pe care le-am relatat în cadrul Programului “Bursă de Jurnalist pentru fapte bune”, a Fundației Comunitare Țara Făgărașului. Printre rânduri, ei mi-au spus cum poate fiecare să își determine propriul rol înspre mai bine.
Ioana Cristina Stanciu, co-fondatoare a asociației Poveștile Carpaților, ne oferă curajul și încrederea în acțiune: “Fiecare ar trebui să ne implicăm în schimbarea pe care ne-o dorim, să sprijinim proiectele în care credem, de la mic la mare, astfel se va produce în timp acea schimbare. Important este să avem încredere în noi că se poate și să acționăm”.
Trei pași spre mai bine
- Găsește provocarea în tine
O poți numi problemă dar te-ai obișnuit prea mult cu problemele, așa că trateaz-o ca pe o provocare.
Când ești întrebat ce ai vrea să schimbi în jurul tău, poți înșirui zeci de idei. Caută una, cea care te afectează cel mai mult. O provocare care poate ține de mediul tău, care inițial poate te depășește sau care pare insignifiantă pentru restul oamenilor.
Trebuie să te instige, să te enerveze sau pur și simplu să te motiveze, să vrei să vorbești non-stop despre ea, inconștient să îi cauți soluții.
Pe scurt, găsește-ți pasiunea.
“Cetățenii discută acasă la ei despre probleme, nu găsesc modalități prin care să atragă atenția comunității sau administrației locale. Implicarea, pana la urmă, depinde de ce te pasionează pe tine, dacă ai anumite idei sau vrei să te implici la nivel de sistem, atunci ai anumite instrumente la dispoziție, dacă te interesează ce se întâmplă la nivel restrâns, atunci ai alte instrumente la dispoziție. Ambele sunt contribuții valoroase. Depinde foarte mult de pasiunea fiecăruia și de asemenea de deschiderea pentru a învăța cum să faci, din ce în ce mai bine, ceea ce îți dorești.” întregește ideea Ștefan Cibian, co-fondator al Institutului de Cercetare Făgăraș.
- Citește, învață, discută
Ai găsit provocarea. Ce urmează?
Creează baza: despică firul în zece și informează-te în privința fiecărui aspect al pasiunii găsite. Începe ușor, poate cu internetul, caută și persoane cu interese comune, dacă tot ești pe Facebook. Opinii, definiții, articole. Deschide dialoguri pe forumuri, crează grupuri pe tema respectivă în cercul tău de prieteni, întrebând: “de ce e așa”, “de unde vine”, “unde scrie”, “cine a scris”, “cum se poate schimba”, “se mai întâmplă în alte părți ” etc.
“Oamenii nu sunt obișnuiți să învețe, ei sunt obișnuiți să presupună că știu deja totul. Este normal pentru că venim dintr-un regim totalitar în care conta prioritar voința politică, indiferent de cât de informată sau de neinformată era. Fiind în orice poziție de putere, conta să îți exerciți puterea respectivă și conta ce voiai tu.
Acum, după 30 de ani, sperăm să ajungem să avem un context democratic în care voința noastră este irelevantă, contând în schimb ce argumente aducem în dialogul public și calitatea soluțiilor pe care le propunem. Să vii cu propuneri constructive de impact, cred că presupune pregătire, iar pregătirea respectivă e importantă și necesita timp și dedicare” continuă Ștefan.
- Acțiune!
Acum ești pregătit să construiești.
Pune fiecare cărămidă la locul ei și transformă ideea în realitate. Conectează-te cu oamenii de care ai nevoie, pentru că ai nevoie. Fă un pas mic, dar începe să acționezi pentru a-ți îndeplini schimbarea.
Cu fiecare persoană care ți se alătură și fiecare nouă modificare, vor veni în balanță și greutăți. Acei oamenii printre care te regăseai înainte, cei ce judecă, ce sunt sceptici cu privire la acțiunile tale, ei vor fi mereu acolo. Tu rămâi dedicat cauzei tale. Noteaz-o, în același colț cu principiile și valorile tale, și recitește-le când acțiunea îți e în impas. Clasicul “nu uita de ce ai început”.
“Învățarea este esențială, dar nu este suficientă. Sunt mulți oameni care rămân în procesul învățării pasive, citesc, se informează. 99% dintre aceștia se limitează însă la a învăța, deși e foarte important să ajungi la acțiune. Nu e suficient să învățăm, dacă vrem cu adevărat să schimbăm ceva.
Referitor la acțiuni, dacă vrei ca elev să faci ceva, poți să faci. Vrei să apară o curte a școlii mai frumoasă, poți face să se întâmple lucrul respectiv. În prealabil discutând cu urbaniști, aducând oamenii care utilizează acel spațiu împreună și discutând despre nevoile și dorințele acestora, învățând despre ce înseamnă un spațiu de învățare, de agrement de calitate șamd. Practic, documentare, învățare și acțiune“ încheie Ștefan, definind povestea schimbării.
Implică-te, așa cum poți, sfios, încet sau plin de încredere. Observă cum susții un lanț al binelui, cum cea mai mică contribuție, cel mai mic impuls de bine, nu merge în vid, ci formează un ecou mai puternic.
“La un moment dat cineva zice: <<Dai din ceea ce ai, după care dai din ce ești>> și prin Iia călătoare asta încerc să fac, să dau din ceea ce sunt, ca om, să dăruiesc timp. Acum, societatea trece printr-o perioadă grea, dar eu sunt optimistă, fiindcă prin mai mulți oameni care rezonează cu ce facem noi, putem aduce schimbare” relatează din suflet Anca Bâtiu, co-fondatoare Iia Călătoare.
Provocarea bursei a fost de a găsi oamenii ce “construiesc” pentru mai bine. Știam că există, le auzisem numele, rezultatele, însă nu înțelegeam complet de ce fac ceea ce fac. Fiecare poveste m-a apropiat însă tot mai mult de un răspuns, m-a apropiat tot mai mult de ceilalți și cred că în asta am găsit răspunsul, în energia ce stă în a fi împreună.
Implicare în comunitate pentru mine începe prin găsirea curajului de a-mi exprima ideile, a le discuta, ajungând până la voluntariatul în proiecte, cu și despre tineri. Mă implic pentru că este acțiunea în care mă regăsesc cel mai mult deși, de fapt, nu este despre mine.
Motivul meu pentru a continua implicarea în comunitate, pe care îl am notat “în colț de foaie”, este nevoia de a contribui. În cazul meu, am început să mă implic în clasa a noua, dar când nu a mai fost vorba de distracție a devenit despre mine și despre rolul meu. Mi-am dat seama de asta în momentele în care vedeam probleme și le căutam soluții, în loc să fiu atentă pe unde merg. Sper că tu să fi atent, la ambele.