text și foto: Alina Zară
Districtul Odesa, ianuarie-februarie 2022
La începutul anului, familia Tatyanei, din Ucraina, își făcea planuri pentru noua colecție de accesorii pe care să o promoveze în micul lor magazin online. Căciulile și fularele merseseră bine peste iarnă, acum se pregăteau să aducă eșarfe, șepci și pălărioare pentru primăvară-vară. Tatyana era modelul, iar soțul ei fotograf pentru business-ul lor din districtul Odessa. Alegeau și importau marfă, de calitate, din Turcia și China și pregăteau diverse combinații de culori, texturi și imprimeuri, care mai de care mai sofisticate. Aveau mii de followeri pe Instagram. În vacanța de iarnă, au venit în România și l-au cunoscut pe Alex, cu care s-au împrietenit. Le-a plăcut mult la Poiana Brașov, care este una dintre destinațiile preferate ale ucrainenilor, pentru sărbătorile lor de iarnă, pe care le celebrează după calendarul pe stil vechi. Și-au promis să revină!
Tatyana s-a întors în Districtul Odesa, așteptând colecția nouă și pregătindu-și strategia de marketing și promovare pentru sezonul următor. Noua colecție comandată însă nu mai ajungea. Se blocase undeva la graniță… Adia un vânt rece, din toate punctele de vedere, în ziua în care și-au dat seama că nici nu va mai ajunge prea curând și că trebuiau să regândească toate planurile lor. Toată liniștea, toată bucuria, culorile și texturile din viața lor au dispărut peste noapte. Rușii începuseră să bombardeze Odesa. Prima dată o serie de instalații militare, dar și o clădire rezidențială în care a murit inclusiv un bebeluș de trei luni. Toată lumea în jurul Tatyanei vorbește doar despre război… Frica începe să se instaleze încet, dar sigur, alarmele sună înfiorător de mult și de tare. Încep să moară cunoștințe. Prietenii își caută rudele printre dărâmături de clădiri bombardate și mașini arse. Apare legea marțială: bărbații nu mai au voie să părăsească țara. Femeile și copiii încep să fugă din oraș. Soțul Tatyanei îl sună pe Alex, băiatul cu care s-au împrietenit la Poiana Brașov și îi cere ajutor. Astfel că, în câteva ore, femeia de 30 de ani se urcă în mașină, ia cîteva bagaje, pe Dasha și Eva, cele două fiice ale lor și pleacă din Ucraina. Cu inima strânsă. Ca într-un coșmar din care nu se mai trezește. Până mai ieri se gândea la căciuli și fulare ca accesorii fancy, acum sunt arme împotriva unui frig crîncen, de pe un drum pe care trebuie să fugă spre nicăieri…
Cincu, Țara Făgărașului, februarie 2022
În tot acest timp, în Țara Făgărașului, familia Iulia și Feri Pal, de la Casa Maria din Cincu, se uită îngrozită la televizor și pe rețelele de socializare, spre urgia care se pornise la granița noastră. „Două zile am fost șocați, apoi am hotărât să ne înscriem pe grupul Uniți pentru Ucraina și să anunțăm acolo că punem casa la dispoziție pentru cei care fug din calea războiului. Noi avem o pensiune în aceeași curte în care locuim și eram gata să primim pe oricine are nevoie. Primul grup a fost unul de 15 indieni, pe care i-au adus niște voluntari din graniță, direct la noi. Erau în tranzit, fugiseră din Harcov. După 3 zile i-a dus soțul meu la aeroport, la București și au plecat în India. A mai fost apoi o familie care era în tranzit spre Timișoara, apoi ne-a sunat Alex, un băiat de la Brașov, care ne-a rugat să primim un grup mai mare de mame cu copii, care nu sunt în tranzit, ci caută un loc în care să stea până se termină războiul. Suntem părinți și noi, am rezonat repede cu ideea și am zis da fără să ne gândim. Ne-a luat cam o săptămână până să ne acomodăm cu gândul și să ne liniștim că vom avea cum să îi ajutăm. Era încă frig afară și trebuia să încălzim toată pensiunea, plus atâtea guri la masă, de trei ori pe zi. Dar nu ne-am descurajat. Ne-au ajutat vecinii, prietenii, Fundația Comunitară Țara Făgărașului, doamna Dana de la Terra, primăria de la noi din sat. Toată lumea cu ce a putut.
Și așa au intrat în familia noastră Tatyana cu Dasha și Eva, Violetta, cântăreață de muzică populară ucraineană, Cristina, doctor estetician, Svetlana, instructor de fitness, Emilia, care era doar un copil de 21 de ani cu un bebelus de 1 an și jumătate, mama ei Victoria, fratele Arsenie de 10 ani, apoi au venit Elena, maseoză și Zenia. Au stat 2 luni la noi. Victoria a plecat mai departe în Germania, să lucreze să își poată întreține copilul, iar Emilia, cea mai tânără, s-a întors după o lună cu bebelușul acasă, de dorul soțului. Dar celelalte fete au rămas până când soții lor le-au spus că se pot întoarce. Nu a fost ușor. Când credeau că s-au liniștit, după drumul greu din Ucraina spre o oază de liniște, au început exercițiile militare și tragerile în poligonul de la Cincu. Uitasem să le spunem aspectul ăsta și li s-au reactivat toate fricile. Apoi s-au obișnuit. Dar tot tresăreau de fiecare dată… Așa cum ne-am obișnuit și noi cu ele. Să le procurăm, de exemplu, mult ovăz și hrișcă, mâncarea lor de bază. Făceau un soi de clătite bune cu multă smântână și niște ciorbe diferite de ale noastre. A fost o experiență interesantă această conviețuire împreună. Am trăit și noi, împreună cu ele, fricile și bucuriile lor. Și încă le purtăm de grijă… ” (Iulia Pal)
Tatyana și restul mamelor au crezut că războiul se va termina repede. Și-au pus doar haine de iarnă în bagaje. Când a început să se încălzească de primăvară și au început să caute haine mai subțiri, pentru ele și pentru copii, și-au dat seama că plecarea lor în lume va fi mai lungă decât se așteptau. Dar, oricât de bine le-ar fi fost la Casa Maria, erau departe de casa lor, de oamenii lor dragi, de cultura lor, de acasă. În Ucraina războiul continua și era tot mai apăsător. Rușii înconjurau orașele ca niște lațuri care se strângeau tot mai mult în jurul celor rămași acasă. Uneori nu aveau apă, alte ori lumină sau căldură și începea să fie criză de mâncare! Și cu toate acestea, toate fetele de la Casa Maria așteptau să se întoarcă acasă. Și așteptarea asta le copleșea. Și, după două luni, au hotărât să plece înapoi, orice ar fi!
Nemărginită-i dragostea! Broderii manifest…
Cât au stat în Țara Făgărașului, Iulia de la Casa Maria nu s-a oprit în a le ajuta pe fete doar cu casă și masă. A încercat să le găsească de lucru, să le treacă altfel timpul. Tatyana a intrat în contact cu un brand de zestre contemporană din zonă și a început să brodeze pentru el. Nu mai brodase din școala generală, dar e tare îndemânatică. Au făcut mici șezători multiculturale, au încondeiat ouă și au pregătit o colecție capsulă de tricouri, cu mesaje și broderii manuale, numită #zestresolidară. La una dintre șezători, Tatyana a brodat o mamă cu doi copii de mână. Era o broderie de-a dreptul manifest. Pusese în ea toate fricile și speranțele ei. Toate grijile și bucuriile, tot sufletul ei și al tuturor mamelor care fugeau în lume cu copiii lor de mână. Colecția a vut mare succes și Tatyana a brodat timp de o lună o mulțime de mame cu băieți sau fetițe, mai mari sau mai mici, mai mulți sau mai puțini. Dar mereu mame cu copii de mână, broderii ce s-au montat în atelierul Mândra Chic pe tricouri cu mesaje manifest! Toate încasările din acest proiect i-au revenit Tatyanei. Dar, dincolo de partea materială, broderia a fost terapie pentru ea. Ore întregi petrecea brodând mame cu copii de mână. Erau momente în care se refugia într-o lume în care era liniște, era pace și uita de toate ororile războiului. Și când termina de brodat era în echilibru pentru ea, pentru copiii ei și pentru celelalte fete din grup!
Într-o zi, la final de mai, Tatyana a trimis la atelierul de zestre contemporană o broderie nouă și un mesaj. Era o broderie în care, pentru prima dată, apărea și un tată. Iar mesajul Tatyanei a fost: „noi am hotărât să ne întoarcem acasă, la tații copiilor noștri. Chiar dacă ne va fi mai greu acolo, ne va fi mai bine împreună. Vă mulțumim pentru tot ce ați făcut pentru noi! Ne bucurăm mult că am avut șansa să vă cunoaștem și ați apărut în calea noastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze! “
Ucraina, august, 2022
Dacă întrebi pe oricare dintre fete cum e viața lor acum, acolo, răspunsul este aproximativ același: „E înfricoșător, dar suntem împreună și începem să ne obișnuim cu ideea. Știm că războiul nu se va termina curând, dar ce va fi, va fi! Suntem pregătiți! Trăim împreună sau murim împreună”
Țara Făgărașului, august, 2022
Sperăm ca toate mamele care au fugit cu copiii lor de mână în lume, să fie bine. Și ca sacrificiul lor să nu fie în zadar, atunci când, undeva, pe lumea asta, sau pe cealaltă, se va trage linie!
